Totalul afișărilor de pagină

Suntem ca niste frunze in vant. Noi, oamenii. Picam toti la un moment dat pe un sol tare si rece. Pe pamant ajungem toti. E o diferenta insa. Unii se tin mai bine de crengile copacului. Altii renunta din prima. Altii abia asteapta sa cada ca sa termine odata. Toti condamna vantul ca a fost prea puternic si violent, dar nu stiau toti ca el asa este?
De ce vocifereaza si nu se bucura de clipele in care sunt frunze?
Un vant care stie unde te duce daca esti suficient de matur ca a nu i te impotrivesti prea tare.Daca nu te zbati, daca nu tipi, daca nu urli, daca il mirosi si il adulmeci, daca te faci mic si te lasi pe aripile lui si inchizi ochii si asculti ceea ce vrea sa-ti spuna, ai toate sansele sa ajungi inapoi pe pamant. Poate ca atunci cand deschizi ochii o sa te trezesti intr-un loc mai frumos si mai minunat decat cel din care ai plecat.
Asa se intampla de fiecare data cand viitorul mi se intoarce la 360 de grade fara ca eu sa vreau sa scad sau sa adaug un grad. Asa se intampla cand vreun eveniment ma face sa ma doara revendicarea capitolelor din viata mea si ma vad nevoit sa batatoresc drumul pentru altele pe care momentan nu mi le doresc. Atunci mi-ar placea sa fiu din nou copil sa vina cineva sa-mi ia de pe umeri greutatea propriilor decizii. Uneori, e tare greu sa fii om.Oare inchisul ochilor si cazutul in genunchi sau in picioare nu sunt gesturi de resemnare? Oare gresesc ca vreau sa fiu ultima frunza care atinge un pamant? Oare nu am dreptul sa ma vait in timp ce ma tin cu dintii de craca mea de copac si nu vreau in ruptul capului sa-i dau drumul? Oare nu stie cat de mult o sa ma doara sa nu ma stiu agatata de nimic? Copacul stie, dar cu toate astea, la un moment dat o sa ma tranteasca la pamant. Multe lucruri care nu ma lasa nici acum sa respir, dar pe care a trebuit sa le inchei... am inchis capitole de ani doar in cateva secunde ...

marți, 7 februarie 2012

Pentru tine iubirea mea


Cuvintele sunt prea sarace sa exprim ce simt… si eu cred in tine dar … e mult mai mult…Daca as spune doar asta ar fi incomplet exact ca si cum as admira o singura floare dintr-un buchet…Da, cuvintele tale imi fac sa cante inima si da si eu cred in tine, mult mai mult decat am fost constient… mult mai mult decat m-am asteptat… si mult mai mult decat am crezut ca sunt in stare …Da, apa unui rau cateodata devine involburata si spumega, intalneste obstacole in cale si pare ca intregul rau sta pe ganduri….Dar inevitabil raul isi continua mersul impetuos, misca si muta obstacolele pentru ca intr-un final sa devina si mai frumos, si mai limpede…Intr-un final naste lagune de rai cu apa linistita si adanca, o astfel de laguna e sufletul tau pentru mine…Glasul tau e un susur de rau, pansament pentru suflet si panaceu al inimii mele, ochii tai sunt izvoare nesecate de frumos si speranta, mainile tale le simt deja mici adieri  aducand atata incredere si dragoste…M-am indragostit de tine fara sa-mi dau seama, acum imi dau seama de ce m-am indragostit… sau incep sa-mi dau seama pentru ca uimit e sufletul meu de frumusetea inimii tale  si cred ca uimirea asta va tine o viata intreaga.Da, poate  am gresit, poate ca nu stiu sa masor inca nemarginirea, iata insa ca tu asa cum te-am simtit de la inceput imi aduci aminte atat de frumos si sensibil cat poate o femeie sa creada intr-un barbat…Sunt mandru de tine si asta e greu in cazul meu, sunt primul care recunosc ca uneori vreau Cerul si Pamantul si Focul si Marea intr-un suflet de femeie si uneori poate te-am speriat cu atatea vise…si dorinte …Dar nu am stiut sa fiu altfel si mare mi-a  fost uimirea sa vad sufletul meu gasind ecouri de nedescris in inima ta…Si tu asa cum esti, muza a mea si foc de inspiratie imi nasti in suflet  …multa, multa admiratie…
Cu dragoste si drag, Eugen

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu